In caminele studentesti bucurestene si in camerele adolescentilor ultimul retus al sclipiciului era aplicat pe machiaj, ultima cuta a tricoului mulat era indreptata cu grija pe pectoral, ultimul neon era fixat sub Dacia modificata pentru curse clandestine.

Nu si in Preoteasa.

“Casa de cultura a studentilor” din Bucuresti urma sa ia o inghititura de rom, sa-i intre fum in ochi si sa fie asezonata cu vanilie la lansarea LP-ului formatiei E.M.I.L. (“Rom, fum si vanilie”. Si pentru a nu fi nepregatita, in deschidere urma sa primeasca focuri de avertisment din “Pistol cu capse”, o formatie noua de punk-ska.

Ora 21:00. La intrare, Gabi si Stoi, chitaristii trupei E.M.I.L., afiseaza o mimica socata la vederea numarului de oameni care sunt prezenti la lansare. Mult peste 1.000 de persoane. “Frate, nu mai e loc inauntru!”

Dupa formalitatile din hol, decid sa intru in sala propriu-zisa de concert. Priviri nerabdatoare, mohawks, insigne cu insulte suculente la adresa administratiei Bush, tricouri si pantaloni de skateboard in care ar fi putut intra cu usurintza si half-pipe-ul, piercing-uri masive si tatuaje cu mesaje cvasi-prietenoase. In cateva cuvinte, o buna parte a publicului scenelor punk, ska, reggae, dub si hip-hop din Romania. Toti veniti acolo cu un singur scop: testarea LP-ului “Rom, fum si vanilie”.

Baietii de la “Pistol cu capse” au facut o incalzire spectaculoasa a atmosferei si a ‘mosh-pit’-ului. Au demonstrat cu prisosinta ca in scurt timp vor ajunge un concurent serios al formatiei E.M.I.L.

Scurt timp dupa incheierea prestatiei celor de la “Pistol cu capse”, se aud acorduri punk si un indemn in microfon: “DA-I DRUMU’!”. Acesta a fost momentul in care sticlele de bere au cazut din mainile consumatorilor, paharele de Cuba Libre, Screwdriver si tequila au fost uitate pe marginea barului, si toata lumea s-a repezit sa ocupe un loc cat mai aproape de scena. Cei care nu mai vazusera un concert E.M.I.L. inainte priveau cu fetele impietrite de o expresie care amesteca fascinatie, admiratie, Cuba Libre si respect. In schimb, cei deja obisnuiti populasera mosh-pit-ul si cantau frenetic versurile melodiilor.

Invitatii pe scena au fost Aliosha (H8) si Butch (Dagga si H8). Acestia au aruncat in aer atmosfera si asa incinsa, dovedind ca punk-rock-ul poate convietui in perfecta simbioza cu hip-hop-ul.

Show-ul s-a terminat cu piesa “Time of you Life” de la Green Day, cantata de Stoi chiar la chitara lui Billie Joe Armstrong. Nimic mai potrivit. Pentru multi a fost momentul vietii lor, incluzand semnatarul.

Pentru ca totul sa fie complet, la “Abuzuri, excese si imoralitati” DJ Tavi (Underworld Club) a pus un playlist de zile mari, acesta incluzand Rancid, Ramones, Agnostic Front, The Clash si multe formatii si artisti de talie mondiala si tinuta in totala discordanta cu publicul din Regie.

Duminica, 20 Noiembrie 2005. Ora 08:00. In caminele bucurestene, ultimul fir de sclipici cade pe pernele rosii in forma de inima pe care scrie “I lowe iou”. Studentele cad in R.E.M. fredonand in gand o manea suava. Barbu, basistul trupei E.M.I.L. discuta despre administratia Bush intr-un club de punk bucurestean pe acordurile formatiei Green Day.

Pe data de 25 septembrie, dupa o saptamana critica plina cu ploi si balti si inundatii in toata tara baietii minunatei trupe e.m.i.l. s-au hotarat sa dea o fuga pana la craiova, ca sa onoreze invitatia fanilor de acolo! Zis si facut! La ora 12 cand deja ziua parea promitatoare si vremea isi revenise cat de cat sa ca au pornit la drum!!! Ca de obicei drumul a fost plin de bere, tigari si multa multa voie buna… Ajunsi in Craiova, toata lumea se apuca de probele de sunet dar, stupoare! … premierul lui piti cedeaza brusc! Noroc ca baietii de la nihilistic, care urmau sa cante in deschidere au fost draguti si au imprumutat premierul lor. Oricum, acest mic incident nu a stricat buna dispozitie si voiosia baietilor! Ora 21:00, incep sa apara fanii… cateva palcuri de liceeni, sturlubatici si simpatici, veniti sa se simta bine pe acorduri sublime de punk-rock autohton!

Concertul incepe cu un scurt recital din partea baietilor de la nihilistic care au incins ceva atmosfera! In tot acest timp unii dintre noi eram foarte bucurosi ca dinamo castigase si unii foarte tristi ca rapidul pierduse… baietii de la e.m.i.l. se urca pe mica scena sau improvizatie ca habar nu am cum sa-i spun (nici nu va puteti imagina ce mica era “scena”) si incep concertul in forta si foarte voiosi! Din cauza lipsei de spatiu pe scena, sorin aplica metoda: hai sa cantam in mijlocul fanilor!

Formatia se simtea bine pe scena, sorin canta intre fani iar fanii dansau si se simteau bine! Asa cum ne-am obisnuit, Butch ne-a incantat si de data aceasta cu buna lui dispozitie si cu lirica lui sublima!

Pentru o ora si un sfert, pentru formatie si pentru fani nu a mai contat nimic, decat ce se petrecea acolo! Toata lumea se simtea bine! Finalul concertului ne-a readus in minte vara calduroasa cu vama vama si ne-a dus cu gandul la un concert greenday cu acordurile piesei Good ridance ( Time of your life )!!!

THE END!

(Alinuta)

Totul incepuse bine. Am ajuns cu bine in vama; pe drum foarte multa caterinca. Dupa ce ne-am cazat am mers sa faca baietii probele de sunet dinaintea concertului. La fata locului, toti prezenti mai putin Barbu care nu era de gasit … insa fara sa intre nimeni in panica, dupa vreun sfert de ora, apare si Barbu foarte vesel desi putin adormit.

La probe totul se auzea struna. La scena se adunasera vreo 10-20 de oameni care se agitau pe “Da Vrei” cantata pt. probele de sunet. Lumea deja se arata nerabdatoare sa-l vada pe Emil.

Dupa probe, am mers sa mancam, sa dormim, sa facem plaja… ca cetatenii.

Dupa relaxare, cu sculele la scena! In spatele scenei, de pe la ora 21:00, asteptam momentul zero al concertului E.M.I.L.. Vine ora zece, baietii se urca in mare graba pe scena, si dupa mult fum imprastiat pe scena in stilul TVR (adica mult si prost) concertul incepe cu intro-ul de la “Enter Sandman” moment in care publicul explodeaza!

Pe parcursul concertului, toate bune si frumoase. Baietii nu s-au incurcat, au cantat exemplar iar publicul a reactionat pe masura. Totul a mers bine pana dupa a 4-a melodie cand il vad pe Stoi negru la fata cum isi da chitara jos si mi-o paseaza mie. Apoi am vazut ca MI-ul gros se rupsese. Coarda care nu se rupe niciodata s-a rupt. Si mai era si setul de corzi pe care cantase Billie Joe! In fine, Stoi isi pune repede chitara de rezerva si concertul continua. Au urmat piesele 1000 de Dorinte si Supradoza de Vise cu Butch si Aliosha pe scena. Ar mai fi urmat alte 3 piese daca dupa 6 melodii lui Gabi nu i s-ar fi rupt 2 corzi la chitara! Astfel, emilii s-au vazut nevoiti sa incheie concertul mult mai devreme, spre uimirea publicului care a strigat “E-MIL! E-MIL!” o vreme.

Dupa concert baietii au fost foarte dezamagiti pentru sansa ratata. Gabi a fost cel mai afectat de ghinionul lor desi nu a fost vina cuiva decat a sortii. Sper ca E.M.I.L. se vor revansa diseara in Baza Militara.

(dub-v)

5 ani…de excese, abuzuri si imoralitati. Caprioare, preieteni, “invitati speciali” fani, poze, ska music, sticle de bere si ce-o mai fi fost…Sorin, Stoi, Barbu, Gabi si P.T.

Un semn venit de “sus”, tocmai de pe scena de la concertul Green Day de la Budapesta, de la King Billie, semn menit sa trezeasca in sufletele si in mintile noastre semnificatia acestui eveniment. Si ne-a trezit de tot!!!

Inca de la intrare te intampina o stare de bine, de buna dispozitie. O gramada de oameni stransi in fata clubului asteptand cu nerabdare aparitia “sellouts”-ilor. Pe scari, multa lume nerabdatoare si entuziasmata…

Si intri in club…fara cuvinte, sau, citandu-l pe un mare clasic in viata (nu dam nume, ca sa nu se supere), te simteai “ca o foca in incubator”. Si te asteapta pe scena…caprioara!!!cea mai importanta aparitie a intregului concert, adorata si indragita pe parcursul concertului de toti membrii formatiei (si nu numai), dar care se afla intr-o relatie speciala cu Barbu.

Continui sa te misti printre oameni, ajungi la bar si iti iei o bere rece…astepti…e cald, mult prea cald… Si incep sa apara oamenii… Sorin, P.T. si, last but not least, “King Stoi” (nu de alta, dar Barbu si Gabi venisera mai devreme sa incalzeasca instrumentele si atmosfera)…

Pe fundal, printre beri, vin, fum de tigara, probe de sunet si Barbu, rulau videoclipuri ale pieselor indragite de baieti si nu numai…lumea canta, Barbu canta, Albert, Aliosha, Butch, Hefe, Varu, Vlase si alte vedete autohtone…atmosfera de party…si inca nici nu incepuse petrecerea.

Se strange formatia…incepe concertul!!!cel prea mult asteptat (era totusi o pauza de 3 saptamani de la ultimul). Lumea aplauda, tipa, canta si se agita in toate directile…”Da-i drumul”…si a inceput. Baietii, plini de viata si emotionati in acelasi timp isi incep recitalul si ne incanta auzul cu melodiile lor celebre (Ursu’, Hus-Avi, Superstea…).Urmeaza inconfundabila melodie “Copacii infloriti” si inconfundabilul ras al lui Barbu pe sfarsitul ei…Pogo, lume cantand, atmosfera de totala incantare…si vine si momentul aparitiei pe scena al primului invitat special, cel mai cunoscut si apreciat, si aproape parte integrata a formatiei E.M.I.L….Butch .Recital impresionant pe mai noua melodie (melodie inclusa pe viitorul album) “Dub Shot”…Noua, noua, dar toata lumea canta…Butch a fost si primul care le-a urat baietilor un sincer “La multi ani”, moment care a starnit valuri de aplauze si aproape isterie in masa.

…dupa aproximativ o jumatate de ora…SCURT MOMENT PUBLICITAR…care nu a prea mers din cauza unor defectiuni tehnice, dar nimeni nu s-a suparat si buna dispozitie s-a continuat cu ajutorul lui Barbu (din nou) care era un fel de barman pentru toti oamenii din jurul lui si cerea in disperare bautura de la bar (spre exasperarea unora)…10 minute in care lumea a alergat spre o gura de aer curat, bere sau fiecare spre ce mai vroia.

…partea a doua…inceputa printr-un recital Barbu la voce, Stoi la chitara (acea chitara) si P.T. la tobe…valuri de aplauze…

Baietii au continuat la fel de bine dispusi concertul cu melodii de pe viitorul nou album…Pe scena a mai urcat Vlase (ZOB),Albert, Aliosha, si Butch de inca vreo 2-3 ori…asa, de dragul atmosferei…S-a cantat Green Day (Vlase),”Ioane, Ioane”(Albert)-moment in care toata lumea…”what the f***?!?!”(in sensul pozitiv al expresiei), moment extrem de impresionant…, “Supradoza de vise” si “Fara regrete” (Butch si Sorin) si eterna si fascinanta melodie “1000 de dorintze” (Sorin, Butch si Aliosha)…a urmat un moment in care Sorin si Stoi s-au gandit sa inverseze rolurile si sa ne arate ca sunt capabili si de asta…eee, dar Stoi ne-a demonstrat ca poate sa il imite cu foarte mare convingere si pe King Billie…absolut fascinant…

Pe tot parcursul concertului am avut parte de comentarii si explicatii din partea membrilor formatiei…cel care s-a remarcat (dar care deja ne-a obisnuit cu calitatile sale de “a one man show”) cel mai tare pe parcursul concertului a fost Barbu…Nici ceilalti baieti nu au fost mai prejos, dar cel mai capabil de asemenea showuri ramane tot Barbu…

“Time of your life”… timp de 5 ani si multe momente de neuitat…Concertul a culminat cu momentul in care toata lumea a inceput sa cante “La multi ani”, moment de emotie maxima atat pentru baieti, cat si pentru fani…formatia noastra preferata a implinit 5 ani!!!!!!!! Si la mai multi baieti, ca meritati din plin…

Pe final, ca niste adevarate staruri, au dat interviuri, autografe si “autoportrete” pe agende, afise, foi smulse din caiete sau servetele de la bar…adevarate vedete!!!!!!

Final apoteotic pentru acesti 5 ani…tricouri aruncate de pe scena, bere, cuba libre, fani extaziati, prieteni de-o viata, cioburi care-aduc noroc si chitara lui Billie de la Green Day in “mainile” formatiei!!!!cel mai evident semn ca baietii trebuie sa go on!!!

Noi, fanii va uram inca 1000 de dorinte, vise, ani…alaturi de noi…impreuna…

LA MULTI ANI!!!!!!!!!!

(Alexandra)

data stelara 11 martie 2005, ora 18:30 Locatie: Gara de Nord, Bucuresti Destinatie: Baia Mare – concert alaturi de “Pistol cu Capse”

Am crezut ca deplasarile cu formatia in alt oras inseamna sa te culci la cuseta, sa te trezesti la destinatie, sa canti si sa te intorci acasa. Am crezut. Totul, pana intr-o zi.

TRENUL GROAZEI

The Swamp Ca de obicei, invitatiile pt BM au fost trimise din timp, ca la nunta. Invitatii nu confirmasera inca, asa ca nu stiam exact la ce sa ne asteptam. Grupul de muzicieni amatori E.M.I.L. se strange in gara, si cu 30 de min inainte de plecarea trenului apar la orizont greii: Micutzu’ (il stiti de la Campina), Tavi (the punk from Underworld), Cosmin (a.k.a. Marele Zid Chinezesc sau Betivul din Avionul de Milano) si ultimul, dar categoric nu cel din urma, Vlad (rock’n roll star si vocal al trupei ZOB). Ne reunim si cu Pistolarii si ne imbarcam in tren. Compartimentul este foarte curat si prietenos si are un calator, care, cu un gest foarte inteligent, pleaca in alt compartiment cand isi vede colegii de camera. Se desfac primele sticle si in scurt timp un lichid incert (pt cei pasionati de chimie – era un amestec organic de wiskey, bere, cola, apa minerala, absinthe si scrum) incepe sa umple podeaua…Mlastina din compartiment anunta un weekend de cosmar… Vagonul Restaurant Aflam ca in tren exista vagon restaurant si navalim spre el. In scurt timp nr. de sticle de vin devine din doua cifre, iar clientii se retrag rand pe rand. Inevitabil, incepem sa cantam cat putem de tare piese clasice de la formatia Green Day. Ne certam care din noi este mai punkist si facem glume proaste. Ultimele minute ale “meciului” il gasesc pe Micutzu in genunchi in fata ospatarului comandand inca o sticla de vin, pt drum. Cu Nasu’ la Psihiatru Plecam din vagonul restaurant si intre timp, de la meniul de pana atunci, Vlase imbraca haina unui alter-ego: Psihiatrul din Paris. Urmeaza o discutie foarte filozofica in compartimentul Nasului care, avea deja socul tras, si aparitia lui Vlase cu Micutzu’ a reprezentat pt el o lovitura decisiva. Apar la sedinta si doi localnici, un inginer si cu soferul sau, care sfarsesc prin a se bate pe un motiv nestiut nici pana acum. Inapoi in compartiment, Gabi urla si racneste tot drumul, poate mai tare ca orice vocal hard-corist si cedeaza fizic undeva cu vreo 30 de km inainte de BM.

MEET THE FOCKERS

Ajunsi in gara din BM la ora 5 dimineata, suntem intampinati de comitetul de primire: formatia locala de ska-punk Cerbii din Carpati – niste tineri de perspectiva, putini mirati de sutele de Kg pe care le vedeau in fata lor, in ninsoare. Cu o cagula in cap, Vlase se saluta cordial cu baietii care in continuare nu intelegeau cum de a aparut in gara chiar idolul lor de la formatia ZOB, cu toate ca ei asteptau pe E.M.I.L. Apare si o sticlutade horinca de Baia Mare, in loc de paine si sare si ajutati de noul stimulent, plecam catre urmatoarea locatie: orice local din Baia Mare deschis la 5 dimineata. Ajungem la un Casino unde ocupam abuziv doua mese si comandam, desi se observa pe fetele gazdelor ca nu suntem tocmai o companie placuta. Ne dezlipim cu greu, dupa aprox. 2 ore si cautam un loc de cazare.

A HOUSE BUILD BY THE PUNKS

Niste sportivi de talia noastra nu aveau cum sa se cazeze decat la hotelul sportiv din BM. Ocupam un apartament de 4 camere, care se transforma in foarte scurt timp, din ceva elegant si de bun gust, intr-o pestera de barbari. Incercam sa mancam la restaurantul hotelului dar nu suntem primiti si ne culcam.

GO CHILL THE NIGGERS OUT, WE’RE ON THE MOTHERFUCKER!

Maestre, un Si Bemol ca te pleznesc! Probe de sunet. In club sunt 0 grade si ne este f frig. Firesc, incepem sa servim cate ceva. Generozitatea gazdelor noastre de a ne oferi ceva de baut este bineinteles abuzata, iar Cosmin striga catre barmanul a carui tura nu incepuse inca: “Maestre, un Si Bemol ca te pleznesc! Si 2 beri la baiatu!”. Ca in orice oras de provincie care se respecta, sunetul este execrabil – dar deja nu ne mai miram. Vlase repeta obsesiv niste replici din Star Wars si noi terminam infrigurati probele de sunet. La final, Marele Zid Chinezesc se prabuseste (si Maradona mai rata cate un penaly) si cu un efort fizic considerabil il caram la somn. Pruncul, Botezul si PSB-ul partea I Ne adapostim repede in restaurantul Rustic si mancam f bine. Observam cu stupoare ca in restaurant are loc un botez, si manelele sunt la ele acasa. La fel si “bunul” gust vestimentar al mesenilor. Suntem fascinati de atmosfera si plini de avant incepem sa comandam sticle de Premiat Sauvignon Blanc (PSB), care, incet incet ne fac sa intram in ton cu mesenii. Cand obosim, ne ridicam si pornim catre discoteca arhiplina unde avea sa inceapa concertul… The Punk Rock Show Ne lovim de dezinteresul total al organizatorilor fata de concertul nostru din acea seara, care, neimpresionati deloc de sutele de oameni care umplusera acel club, ne anunta ca se va canta incepand cu ora 2 a.m.! Un moment neplacut, rezolvat insa de sticlele de Heiniken ramase in frigider si de cateva shot-uri de teqiula. Se face ora 2 si Pistol cu Capse incep show-ul, cu un concert foarte bine pus la punct si foarte optimist. Si ne fac o introducere pe care sincer nu o meritam. Incepem concertul si transpiram maxim la primele melodii. Barbu este in forma / poate PREA in forma pt BM. Publicul este la inaltime si ajungem la momentul din show cand apare pe scena un personaj cunoscut de la TV. Umbra lui Billie Joe Armstrong la Baia Mare Cine este? Billie Joe? Parca nu era asa inalt?! “doamnelor si domnilor, Vlase de la ZOOOB!” Urmeaza doua hit-uri definitorii pt istoria punk-rock a anilor 90: “She” si “Basket Case”. Fanii din primele randuri sunt stropiti cu bere / ca pe marile stadioane Baia Mare canta la unison cu Vlase (poate nu asa “sobru” ca la TV) piesele si se bucura alaturi de noi. Mai departe show-ul este incheiat cu cateva evergreen-uri E.M.I.L. La pupitru Ora 6 dimineata, discoteca goala, iar Barbu si Micutzu’ prieteni la catarama cu baiatul de la muzica, cauta printre cd-urile acestuia “ceva cu punk” Reusesc sa gaseasca si discoteca se transforma in Underworld pt o ora si ceva, cand, epuizati ca jucatorii Stelei dupa meciul cu Valencia, plecam cu un taxi inapoi la cazare.

CRÈME DE LA CRÈME

Fight Club Cand toata lumea dormea linistita sub caldura plapumilor, Cosmin si Barbu inca mai defilau prin BM dupa o ultima sticla de “elixir”. Ajung in singurul loc deschis la ora 9 dimineata – o bodega de tabla rosie. Dupa un schimb de replici dur cu vanzatorul care nu dorea sa ii serveasca, cei doi punk-rockeri reactioneaza ca niste bucuresteni care se respecta – cu un scurt si necesar scandal, si primesc rasplata un pumn in gura de la vanzatorul deranjat. Asa s-a incheiat ziua de 36 de ore pt cei doi.

Pruncul, Botezul si PSB-ul partea II Cand ne trezim, bine dispusi si mai fresh ca niciodata, constatam cu stupoare ca jos in restaurant avea loc un alt botez… Ne gandim ca rata natalitatii in Baia Mare este foarte mare, dar , ce sa-i faci, trebuie sa sarbatorim alaturi de ei si ne reapucam de treaba.

THE BOYS ARE BACK IN TOWN

Lungul drum spre casa Inapoi in tren. O nu, nu din nou! Se ocupa abuziv locurile unor oameni care platisera pt biletele lor sa doarma linistiti. Cand spiritele s-au incins, Barbu, Tavi si Vlase rezolva ca niste gentelmani problema: ii imbata pe calatori la vagonul restaurant. Dupa 12 ore pasim din nou in Gara de Nord – am ajuns acasa! O echipa de Vis. A fost un weekend plin de imoralitati si abuzuri – dar foarte necesar pt istoria trupei E.M.I.L. A fost un fel de Woodstock, dar fara hipioti si folk. A fost un fel de “Blood, sex and booze” dar fara sex. A fost un fel de SUA 94 pt fotbalul romanesc. A fost sublim. O generatie de aur, o echipa de vis.

(St. Jimmy)