Muzica este prin definitie subiectiva si fiecare sunet in parte rezoneaza altfel in fiecare din noi. I-am rugat pe baieti sa-mi impartaseasca cateva emotii, cateva ganduri despre piesele care contureaza conceptul „Stiu ti se pare absurd…”. Asa mi-a raspuns Barbu:

“Stiu, ti se pare absurd…” este un album simplu, despre viata noastra, a oamenilor care au prins in brate fericirea exact asa cum au vazut-o, cum au gasit-o si care nu au avut niciodata nevoie de punctele in plus oferite de concursuri televizate pentru a recunoaste valoarea identitatilor descoperite, pentru a recunoate prietenia, sau pentru a regasi lacrimile pierdute in anii primelor iubiri, fauritoare de caracter.

Inca din primii ani de “luciditate” intelectuala, muzicala si spirituala, noi am inteles ca, ori suntem altfel, ori lumea din jurul nostru ne vede diferit. Am inteles, si am invatat, sa ne asumam propria identitatea de-a lungul timpului, si sa ne simtim bine in acea “minoritate” care inca lauda albume Metallica din anii ’80 si care inca rade de mustata lasata de o halba de bere rece deasupra buzei celui mai bun prieten.

Albumul trece prin povestea de dragoste dintre doi necunoscuti, care nu se intalnesc la mall sau la cursele auto de dacii tunate, ci intr-un bar “obscur”, la 4 dimineata, ne dezvaluie trairile problematice ale oricarui personaj din cotidian (“2 a.m.”); continua cu povestea adolescentului care isi cauta originalitatea in statusurile messengerului de a doua zi si care isi planuieste in secret intalniri cu vecina din bloc (“Ioana de la 4”) si ne face sa varsam o lacrima pentru amintirile care ne-au facut sa traim, sa gustam si sa ne acceptam prezentul (“Vis in soapta”).

Cand ai o viata in care cele mai frumoase sentimente se nasc la rasaritul soarelui (“Barfly”), cand toata lumea vrea sa te faca sa crezi in acel “ceva misto” de care ai fugit mereu (“Raman la fel”), nu poti decat sa razi si sa traiesti ceea ce stii ca, pe tine te face fericit (“Suntem fani NOFX”).

Momentele care ne-au legat ca prieteni nu au avut de-a face cu talentul nostru muzical sau cu abstractizarea sentimentelor fiecaruia dar ne-au unit prin acele simple 3 acorduri si prin acel sentiment –liant, care ne-a sudat impreuna de-a lungul copilariei, adolescentei si maturitatii.
Melodia “Rom, fum si vanilie”, venita la multi ani dupa “Cocktailul verde” de la inceputul serii si dupa intrebarea “Da, vrei” pe care oricine a pus-o o data in noapte, reprezinta dansul de zambete al gastii de copii care pleaca pentru prima oara la mare sa simta nisipul din palmele “ei” (cea pe care vrei s-o vezi si dupa vacanta) si urmele lasate de toate acestea sub forma de riduri pe fata celui care-si aminteste si dupa ani si ani cat de simplu era.

Si totusi, exista prieteni, care dupa multi ani inca nu ne inteleg: prietenul care ma suna din Pandorff sa-mi spuna ca exista reduceri la tricouri Dolce&Gabbana, rockerul care inca ma mai intreaba dupa atata timp ce cred despre ultimul album Iron Maiden sau prietenul de pahar din cite o seara, care ne invita la petreceri de drum&base.
Il stiti pe acel baiat care va iubeste din copilarie, prietenul de la bloc care si acum va spune: ”Stiu frate, tu esti cu rock-ul, inteleg!” dar asa…la un botez…nu dansezi si tu pe o manea?!”. Atunci trebuie sa raspund: “nu-mi vorbi de normalitate, caci nu fac parte din majoritate, sunt membru intr-un altfel de club……..stiu, ti se pare absurd…”

Recent Entries

• E.M.I.L., din nou in Romtop
• Rezulatele propunerilor
• Poze de la Anti Valentine’s Party
• Propune un Opening Act!
• ‘Stiu, ti se pare absurd…’ TURNEU 2010
• ANTI VALENTINE’S PARTY
• Poze de la concertul din Silver Church
• E.M.I.L. la BRING THE NOISE!
• Barfly este #1 in Romtop (updated)
• E.M.I.L. live la Silver Church

This entry was posted on marți, iulie 21st, 2009 at 06:59 and is filed under noutati. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.