Recenzie “The Boys are back in town!”
Apr 26, 2008 recenzii
de Alexandra Buzas
Vineri, 25 Aprilie. Ora 22:00. Club Fabrica. Un an jumate. Caldura mare. Multa, multa lume. Jur ca nu ma asteptam la asa multa, si eu sunt dintre cei optimisti.
The boys are back in town.
Ne-au aratat ca cu toate ca au “imbatranit”, s-au “ingrasat”, sunt oameni “seriosi” de-acum, nimic nu ii face sa renunte la pasiunea cu care se exprima. Nimic nu a reusit sa distruga muzica ci, dimpotriva, parca totul a reusit sa ii “creasca”, sa ii cizeleze si sa ii rafineze, sa ii aduca emotionati pe scena, in fata unui public relativ nou si sa arate acestui public cat de minunat e totul.
M-a fascinat ca erau oameni “noi” la E.M.I.L., oameni pe care nu ii vazusem pana atunci la concertele lor. Si acesti copii erau acolo in contextul in care trupa nu a mai cantat in club de un an jumate, in contextul in care ultimul album e datat 2006 si ultimul videoclip tot pe-acolo, in contextul in care posturile de radio nu ii mai difuzeaza si posturile de televiziune cu atat mai putin.
Dupa un intro de zile mari, cu o compilatie de poze de la repetitii, pe acorduri de Backstreet Boys sau Fetele de la Capalna, Sorin, Stoi, Gabi, Piti si Barbu au venit pe scena si mi s-au parut colosali. Jur ca aveam lacrimi in ochi si jur ca nu am mai putut sa zic un cuvant pana pe la jumatatea concertului. Si am trait tot timpul cu impresia ca cei care ii “stiu” pe E.M.I.L.-i de mult, sunt cu mine, in asentimentul meu. Mi s-a confirmat ulterior ca asa a fost.
Niste melodii noi, foarte bune, mult lucrate si prezentate publicului cu emotie, dar si minunatiile cu care ne-au obisnuit pana acum baietii, toate intr-un concert impresionant. Cu Butch intr-o forma impecabila si cu Aliosha asa cum il stim toti, concertul a fost colosal. Si imi permit sa folosesc cuvantul asta pentru ca am invatat de la cineva mult mai intelept decat mine ca atunci cand ceva chiar conteaza, cand respectivul lucru are o insemnatate aparte, atunci este necesar a-l numi “colosal”.
Acum vreo doua saptamani am vazut scurtmetrajul “Alexandra”, al lui Radu Jude. In finalul filmului ruleaza “Da, vrei”. Mi s-a parut un semn sa ii gasesc pe baietii mei intr-un alt context decat cel cunoscut. Atunci am inteles ce inseamna ei pentru mine. Pentru ca in 25, la Fabrica, eu si toti din jurul meu am retrait o bucata din viata noastra, care are implicit legatura cu E.M.I.L.
Si pentru toate astea, vreau sa le multumesc baietilor pentru ca nu se lasa, vreau sa le promit ca noi ramanem acolo langa ei si mai vreau sa le urez “celor mici”, de-abia veniti in randurile “emilistilor” sa ajunga sa traiasca ce am trait si noi alaturi de baietii, sa simta ce am simtit noi pe muzica si din muzica lor si sa ii iubeasca macar la fel de mult cum o facem noi, astia mai vechi.
Loading ...